Cariera artistică a lui Marx József

Marx József s-a născut la 23 aprilie 1914 la Tîrgu Mureș. Are șase ani cînd familia se mută la Aiud. Aici își termină școlile la Colegiul Bethlen. Ca și cadou de bacalaureat, tatăl său îi dăruiește un aparat de fotografiat. Pentru o vreme lucrează în magazinul alimentar al tatălui său, dar între timp primele sale fotografii încep să apară în revistele transilvănene contemporane. Se înscrie la Facultatea de drept de la Cluj, termină 2 ani, dar războiul pune capăt studiilor sale. În 1943 se însoară. Este încorporat, cade prizonier de război și ajunge din nou acasă abia în 1948.

Împreună cu soția sa se stabilesc în orașul natal, Tîrgu Mureș, unde este șeful serviciului comercial de la întreprinderea regională Alimentara. Fotografierii își dedică timpul liber și în această perioadă. În mod autodidact își însușește tehnica și regulile estetice ale fotografierii, și exersează în camera obscură dintr-un colț al bucătăriei locuinței sale.

Începînd cu 1930, fotografiile sale sînt prezente la expoziții internaționale. Anul 1933 îi aduce prima recunoaștere internațională. Exceptînd anii războiului și a prizonieratului și pînă la moartea sa survenită în 1992, participă la 20-30 expoziții anual.

Șaizeci de ani în slujba artei fotografice, participarea la peste 1300 de expoziții, în jur de 200 de premii naționale și internaționale, înseamnă o carieră artistică fără egal în țara noastră.

Anul 1958 aduce o mare schimbare în viața lui Marx József. Ia naștere revista Új Élet, al cărui redactor șef, Sütő András, îl invită ca fotoreporter. Desigur că nu rezistă tentației, și din acel moment pasiunea devine profesiune, ridicînd această profesiune la nivele artistice nemaiîntîlnite înainte. Lucratul ca fotoreporter îi dă posibilitatea ca să ajungă în mai toate punctele Transilvaniei și ale țării, și să fotografieze oamenii la muncă și la odihnă, peisajul în diferite anotimpuri și ipostaze, monumente la orașe și sate, tradiție și nou în aceeași măsură.

Talentul deosebit a fost însoțit la el de responsabilitate pentru colectivitate din care făcea parte, și de un excelent simț organizatoric.

La inițiativa lui în anul 1953 ia naștere la Tîrgu Mureș primul fotoclub din țară. Mișcarea fotografică tîrgumureșeană nu se oprește aici. Tot ca urmare a muncii sale, iau naștere numeroase fotocluburi în întreprinderi, instituții și școli (Fabrica de Zahăr, Fabrica de Mobilă, Metalotehnica, Imatex, Institutul de Proiectări, Liceul Bolyai Farkas, Liceul Agricol). Dar în toată Transilvania iau naștere fotocluburi de la Oradea la Brașov și de la Lupeni la Sfîntu Gheorghe tot datorită sprijinului său moral și profesional.

El este inițiatorul expoziției bienale de fotografie organizate la Tîrgu Mureș.

Este membru al Conducerii Asociației Artiștilor Fotografi din România, vicepreședinte al filialei transilvane al Asociației pînă la moartea sa. Participă cu însuflețire la vernisajele expozițiilor foto, sau ca membru al juriilor de la expoziții. "Jóska bácsi", așa cum toți îl numeau, a devenit un simbol în toată țara, și printre fotografi români.

Primește toate premiile Asociației Internaționale ale Artiștilor Fotografi: AFIAP, EFIAP și HonEFIAP.

Printre multele lucrări premiate amintim: Recoltă în munți, Neînțelegere, Vacanța, Oglinda, Negru și roșu, Pescarii, Nud I, Nud II și multe altele. După mărturia sa, fotoreportajul artistic este cele care exprimă cel mai adecvat esența fotografierii. Factorul determinant este omul, atît în spatele cît și în fața camerei. Fotografia trebuie să poarte realitatea umană filtrată prin sensibilitatea artistică al fotografului.

Începând cu anii 80 începe să lucreze și în color. Despre acest capitol, într-o discuție a afirmat următoarele: "Așa cum este știut, cu pasiune egală fac peisaj, portret sau reportaj în alb-negru. Dar acum mă atrage fotografierea color. Este fascinant să vezi totul în culori. Studiul fotografierii color m-a convins că nu se poate lucra și alb-negru și color în același timp. Clipa poate fi redată numai de fotografia alb-negru. Limbajul color este cel al peisajelor și a florilor."

Această activitate artistică bogată de 60 de ani, și cele peste 100.000 negative așteaptă încă să fie prelucrate.

Operele lăsate pot fi grupate:

  • Fotografii artistice care au fost premiate la saloane naționale și internaționale de fotografie.
  • Fotoreportaje care au apărut în diverse reviste și cotidiene precum și în albumul "Județul Mureș".
  • Monumente și cetăți transilvane, din care o parte au apărut în volumele Régi és új világ de Szépréti Lilla, și Jókai Erdélyben de Vita Zsigmond.
  • Fotografii cu caracter etnografic din anii între 1930 și 1992.
  • Scene de la reprezentații teatrale; el fotografiază toate premierele teatrelor din Tîrgu Mureș, Satu Mare și a Academiei de teatru din Tîrgu Mureș între anii 1930 și 1992.

Și acestea sînt doar cîteva din domeniile în care a lucrat. Cele mai bine de 100.000 de negative lăsate conțin istoria de 60 de ani ale transilvănenilor dintre anii 1930 și 1992 în cele mai diferite domenii.