Cariera artistică a lui Marx József

Marx József s-a născut la 23 aprilie 1914 la Tîrgu Mureş. Are şase ani cînd familia se mută la Aiud. Aici îşi termină şcolile la Colegiul Bethlen. Ca şi cadou de bacalaureat, tatăl său îi dăruieşte un aparat de fotografiat. Pentru o vreme lucrează în magazinul alimentar al tatălui său, dar între timp primele sale fotografii încep să apară în revistele transilvănene contemporane. Se înscrie la Facultatea de drept de la Cluj, termină 2 ani, dar războiul pune capăt studiilor sale. În 1943 se însoară. Este încorporat, cade prizonier de război şi ajunge din nou acasă abia în 1948.

Împreună cu soţia sa se stabilesc în oraşul natal, Tîrgu Mureş, unde este şeful serviciului comercial de la întreprinderea regională Alimentara. Fotografierii îşi dedică timpul liber şi în această perioadă. În mod autodidact îşi însuşeşte tehnica şi regulile estetice ale fotografierii, şi exersează în camera obscură dintr-un colţ al bucătăriei locuinţei sale.

Începînd cu 1930, fotografiile sale sînt prezente la expoziţii internaţionale. Anul 1933 îi aduce prima recunoaştere internaţională. Exceptînd anii războiului şi a prizonieratului şi pînă la moartea sa survenită în 1992, participă la 20-30 expoziţii anual.

Şaizeci de ani în slujba artei fotografice, participarea la peste 1300 de expoziţii, în jur de 200 de premii naţionale şi internaţionale, înseamnă o carieră artistică fără egal în ţara noastră.

Anul 1958 aduce o mare schimbare în viaţa lui Marx József. Ia naştere revista Új Élet, al cărui redactor şef, Sütő András, îl invită ca fotoreporter. Desigur că nu rezistă tentaţiei, şi din acel moment pasiunea devine profesiune, ridicînd această profesiune la nivele artistice nemaiîntîlnite înainte. Lucratul ca fotoreporter îi dă posibilitatea ca să ajungă în mai toate punctele Transilvaniei şi ale ţării, şi să fotografieze oamenii la muncă şi la odihnă, peisajul în diferite anotimpuri şi ipostaze, monumente la oraşe şi sate, tradiţie şi nou în aceeaşi măsură.

Talentul deosebit a fost însoţit la el de responsabilitate pentru colectivitate din care făcea parte, şi de un excelent simţ organizatoric.

La iniţiativa lui în anul 1953 ia naştere la Tîrgu Mureş primul fotoclub din ţară. Mişcarea fotografică tîrgumureşeană nu se opreşte aici. Tot ca urmare a muncii sale, iau naştere numeroase fotocluburi în întreprinderi, instituţii şi şcoli (Fabrica de Zahăr, Fabrica de Mobilă, Metalotehnica, Imatex, Institutul de Proiectări, Liceul Bolyai Farkas, Liceul Agricol). Dar în toată Transilvania iau naştere fotocluburi de la Oradea la Braşov şi de la Lupeni la Sfîntu Gheorghe tot datorită sprijinului său moral şi profesional.

El este iniţiatorul expoziţiei bienale de fotografie organizate la Tîrgu Mureş.

Este membru al Conducerii Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România, vicepreşedinte al filialei transilvane al Asociaţiei pînă la moartea sa. Participă cu însufleţire la vernisajele expoziţiilor foto, sau ca membru al juriilor de la expoziţii. "Jóska bácsi", aşa cum toţi îl numeau, a devenit un simbol în toată ţara, şi printre fotografi români.

Primeşte toate premiile Asociaţiei Internaţionale ale Artiştilor Fotografi: AFIAP, EFIAP şi HonEFIAP.

Printre multele lucrări premiate amintim: Recoltă în munţi, Neînţelegere, Vacanţa, Oglinda, Negru şi roşu, Pescarii, Nud I, Nud II şi multe altele. După mărturia sa, fotoreportajul artistic este cele care exprimă cel mai adecvat esenţa fotografierii. Factorul determinant este omul, atît în spatele cît şi în faţa camerei. Fotografia trebuie să poarte realitatea umană filtrată prin sensibilitatea artistică al fotografului.

Începând cu anii 80 începe să lucreze şi în color. Despre acest capitol, într-o discuţie a afirmat următoarele: "Aşa cum este ştiut, cu pasiune egală fac peisaj, portret sau reportaj în alb-negru. Dar acum mă atrage fotografierea color. Este fascinant să vezi totul în culori. Studiul fotografierii color m-a convins că nu se poate lucra şi alb-negru şi color în acelaşi timp. Clipa poate fi redată numai de fotografia alb-negru. Limbajul color este cel al peisajelor şi a florilor."

Această activitate artistică bogată de 60 de ani, şi cele peste 100.000 negative aşteaptă încă să fie prelucrate.

Operele lăsate pot fi grupate:

• Fotografii artistice care au fost premiate la saloane naţionale şi internaţionale de fotografie.
• Fotoreportaje care au apărut în diverse reviste şi cotidiene precum şi în albumul "Judeţul Mureş".
• Monumente şi cetăţi transilvane, din care o parte au apărut în volumele Régi és új világ de Szépréti Lilla, şi Jókai Erdélyben de Vita Zsigmond.
• Fotografii cu caracter etnografic din anii între 1930 şi 1992.
• Scene de la reprezentaţii teatrale; el fotografiază toate premierele teatrelor din Tîrgu Mureş, Satu Mare şi a Academiei de teatru din Tîrgu Mureş între anii 1930 şi 1992.

Şi acestea sînt doar cîteva din domeniile în care a lucrat. Cele mai bine de 100.000 de negative lăsate conţin istoria de 60 de ani ale transilvănenilor dintre anii 1930 şi 1992 în cele mai diferite domenii.